Dragosh's den.

Anabioza reprezinta principiul biologic al vietii latente a agentilor biovatamatori ce pot produce alterarea alimentelor. Se poate realiza prin mijloace fizice si chimice.

Mijloace fizice :

-Psihroanabioza, refrigerarea produselor alimentare si depozitarea in stare refrigerata a acestora.

-Crioanabioza, congelarea produselor alimentare.

-Xeroanabioza consta in deshidratarea partiala a produselor alimentare, in principal concentrare prin evaporare. Crioconcentrare, concentrare prin tehnici de membrana. Uscarea produselor alimentare prin tehnici conventionale (cu ajutorul aerului cald) si prin tehnici neconventionale (uscare cu infrarosii, microunde, etc)

-Osmoanabioza, conservarea produselor alimentare cu ajutorul sarii (Haloosmoanabioza). Conservarea cu ajutorul zaharului (Saccharoosmoanabioza) => presiune osmotica.

Mijloace chimice :

-Acidoanabioza, conservarea cu ajutorul otetului.

-Anoxianobioza, conservarea alimentelor in atmosfera de CO2 sau N2.

-Narcoanabioza, conservarea sucurilor de fructe cu ajutorul CO2.

Cenoanabioza

Cenoanabioza consta in crearea in produsele alimentare a unor conditii sau in producerea unor substante care impiedica dezvoltarea microorganismelor. Se poate realiza prin mijloace fizice sau chimice si biochimice.

Mijloace fizice :

-Halocenabioza, conservarea unor produse alimentare prin sarare.

-Acidocenabioza consta in conservarea unor produse alimentare prin fermentatie lactica (produse de origine vegetala : muraturi, castraveti, varza) , sucuri fermentate lactic, salamuri crude (partial), produse lactate acide (partial.

-Alcoolocenoanabioza, conservarea unor produse alimentare prin fermentatie alcoolica (vinuri, bere, cidru, etc)

Abioza

Abioza (lipsa vietii) se realizeaza prin procedee fizice (fizioabioza), chimice (antiseptoabioza) si mecanice (mecanoabioza)

-Atermoabioza consta in conservarea unor produse alimentare cu ajutorul presiunilor inalte, cu ajutorul campului magnetic, cu ajutorul campului electric pulsatoriu, cu ajutorul impulsurilor ultrascurte de lumina (termic, fizio abioza)

-Termoabioza reprezinta conservarea produselor alimentare cu ajutorul caldurii (pasteurizare si sterilizare) prin tehnici clasice si moderne (microunde, radiatii IR, incalzire ohmica, cu unde de frecventa radio, incalzire indirecta cu efect joule sau actijoule), termic - fizio abioza.

-Radioabioza este un procedeu atermic si consta in conservarea unor produse alimentare (radicidatie, radurizatie, radapertizare) cu ajutorul radiatiilor gama si electronilor accelerati, cu radiatii ultraviolete. (fizio abioza)

-Antiseptoabioza consta in conservarea produselor alimentare cu ajutorul antisepticelor, cu ajutorul bacteriocinelor (partial) si antibioticelor secretate de microorganisme (partial)

-Sestoabioza, indepartarea microorganismelor prin filtrare sterilizanta (diferite tehnici de membrana) -mecano abioza.

-Aseptoabioza, ambalarea produselor alimentare deja conservate in conditii aseptice (incinte aseptice) - mecano abioza.

Multipli si submultipli

Multipli

o 10 la puterea 18 - exa, E
o 10 la puterea 15 - peta, P

o 10 la puterea 12 - tera, T

o 10 la puterea 8 - giga, G

o 10 la puterea 6 - mega, M

o 10 la puterea 3 - kilo,k

o 10 la puterea 2 - hecto, h

o 10 la puterea 1 - deca, da

Submultipli

o 10 la puterea -1 deci, d

o 10 la puterea -2 centi, c

o 10 la puterea -3 mili, m

o 10 la puterea -6 micro, μ

o 10 la puterea -9 nano, n

o 10 la puterea -12 pico, p

o 10 la puterea -15 femto, f

o 10 la puterea 18 atto, a

marți, 18 octombrie 2011

Amidonul

Amidonul este o substanţă organică ce se găseşte în seminţele, fructele şi tuberculii plantelor şi care se foloseşte în industria alimentară, chimică etc. Formula brută a amidonului, determinată prin analiza elementară, este (C₆H₁₀O₅)_n, la fel ca a celulozei. Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece in D-glucoza, cu randament cantitativ. Din punct de vedere al compoziţiei chimice, amidonul este un amestec, format din 2 polizaharide: amilopectină şi amiloză, care diferă între ele prin structură şi reactivitate.

Formarea în plante

Amidonul se formează în plante, fiind o sursă importantă de glucide pentru animale. Ecuaţia reacţiei generale a formării amidonului ar fi format din două etape:

CO₂ + H₂O ----> CH₂O + O₂
6 CH₂O ----> C₆H₁₀O₅ + H₂O, ambele reactii înfăptuindu-se în cloroplaste(cu participarea clorofilei), la lumină.

Propietati

Amidonul are o structură amorfă, insolubilă în apă, deşi la contact cu apa acesta se umflă. La recunoaşterea amidonului se foloseşte iodul: la contact cu acesta, amidonul dă o culoare violet închisă la rece.

Reactii

Cu apa în prezenţa acizilor:

(C₆H₁₀O₅)_n + nH₂O → n C₆H₁₂O₆

Cu apa în prezenta amilazei:

2(C₆H₁₀O₅)_n + nH₂O -> n C₁₂H₂₂O₁₁

Bioxidul de sulf

Notiuni teoretice.

Bioxidul de sulf sau "anhidrida sulfuroasa" sau SO2. Este prezent in must sau vin sub forma de combinatii anorganice(minerale) si organice.

Se distinge :

SO2 liber care reprezinta SO2 din must sau vin (15%-30% din bioxidul de sulf total)

SO2 este reprezentat de :
-anhidrida sulfuroasa in stare de SO2 (solvit fizic ca SO2 molecular)
-acid sulfuros (H2SO3, in propirtie de 0,5-9,5%)
-sulfitii acizi si sulfitii neutri.

Sulfitii acizi si cei neutri reprezinta 90-98% din bioxidul de sulf liber.

SO2 combinat sau legat. In must sau vin, 70-80% din bioxidul de sulf total.

SO2 total = SO2 liber + SO2 combinat

SO2 activ. H2SO3 => bioxid de sulf molecular.
-reprezinta o mica fractiune din bioxidul de sulf liber (2-10%) si anume cea reprezentata de SO2 solvit fizic si H2SO3 molecuar. Aceasta fractiune imprima vinului miros sulfuros si este singura care are actiune antiseptica fiind eficace atat impotriva levurilor cat si a bacteriilor.
-tratarea strugurilor, mustuielii si mustului cu SO2, in cantitate de pana la 100mg/l pentru recoltele sanatoase si de maximum 200mg/l pentru recoltele avariate.

Determinarea SO2. Metode uzuale :

-iodometrica, semimicrometoda iodometrica, prin oxidare cu apa oxigenata.

Ciot

miercuri, 12 octombrie 2011

Solutii (chimie)

Soluţiile sunt sisteme monofazice, deci amestecuri omogene cu compoziţie variabilă, alcătuite din două sau mai multe substanţe, numite componenţi, între care se exclud reacţiile chimice. Prin cuvântul omogen se înţelege că subtanţele ce compun o soluţie nu sunt perceptibile cu ochiul, chiar înarmat cu un microscop, nici nu sunt separabile prin mijloace mecanice, ca filtrare, centrifugare, etc.

La o soluţie se distinge componenta care dizolvă şi care este de obicei în cantitate mai mare, numită solvent (dizolvant) şi componenta care se dizolvă, numită solvat (solut, dizolvat).

Clasificare:

A. Din punct de vedere al stării lor fizice:

a. Gazoase: gaz în gaz: gazele sunt miscibile în orice proporţie;

b. Lichide:

- gaz în lichid: CO₂ în apă;

- lichid în lichid: etanol în apă;

- solid în lichid: sare sau zahăr în apă.

c. Solide: compuse din două sau mai multe metale rezultând aliaje.

Când cantitatea de solvent este egală cu cantitatea de solvat, distincţia dintre solvent şi solvat dispare.

B. După numărul componenţilor:

a. soluţii binare

b. soluţii ternare

c. soluţii multicomponente.

C. După concentraţie:

a. soluţii diluate

b. soluţii concentrate.

D. După proprietăţile termodinamice (în particular după forma potenţialului chimic):

a. soluţii ideale (proprietăţile lor sunt exprimate prin regularităţi simple, controlate de concentraţie, independente de natura chimică a componenţilor)

b. soluţii reale (manifestă abateri de la comportarea ideală, proprietăţile lor fiind dependente de natura componenţilor, de interacţiile în soluţie între particulele substanţei dizolvate şi intensitatea acestora).

E. După interacţiunile care se manifestă în soluţii:

a. soluţii omodinamice când interacţiile care au loc sunt de aceeaşi natură

(exemplu: forţe van der Waals)

b. soluţii eterodinamice când se manifestă interacţii distincte (exemplu: intercţie

ion-dipol între solvent şi solut şi intecţie ion-ion între particulele solutului).

Clasificarea substantelor

Elementul chimic reprezinta o specie de atomi cu aceeasi sarcina nucleara, deci acelasi numar atomic Z.
Compusul chimic este alcatuit din grupe de mai multi atomi, care sunt uniti prin legaturi chimice. Atomii pot fi de aceeasi specie (compus monoelementar sau de specii diferite polielementar).
Substanta este un ansamblu de particule (atomi, cationi, anioni, molecule), care stabilesc interactiuni intre ele.

Substante : Organice, Anorganice.

S. Organice => Hidrocarburi (Saturate, Nesaturate, Aromatice) si Derivatii hidrocarburilor (Derivati: oxigenati, halogenati, derivatii acizilor carboxilici, etc.).

S. Anorganice => Simple (Metale, Nemetale, Semimetale) si Compuse (Oxizi, Acizi, Baze, Saruri).

Metalele sunt substante (monoelementare), au conductibilitate termica, electrica si luciu metalic si care, de regula, se pot prelucra prin laminare, presare, forjare si intindere.

Aliajele sunt substante polielementare metalice (solutii solide) in componenta carora intra diverse metale; metalele formeaza aliaje si cu unele nemetale : fonta, bronz, amalgame.

Nemetalele sunt substante (monoelementare) care nu prezinta propietatile caracteristice metalelor, prezinta conductibilitate termica si electrica. (clor, oxigen, sulf, fosfor, hidrogen)

Semimetalele (substante monoelementare) care din punct de vedere al propietatilor se situeaza intre metale si nemetale; conductibilitatea electrica este mai mica decat la metale si creste odata cu cresterea temperaturii.
(bor, siliciu, germaniu, seleniu, arsen).

Oxidul este un compus chimic polielementar, in componenta caruia intra oxigenul si un alt element.
Oxidul cu propietati bazice : oxid metalic, care cu apa formeaza un hidroxid (o baza).
Oxidul de calciu : CaO+H2O =>Ca(OH)2.
Oxidul cu propietati acide : oxid nemetalic care formeaza cu apa un acid.
Dioxidul de carbon : CO2+H2O=>H2CO3.
Oxid cu propietati amfotere (bazice si acide): oxid, care reactioneaza cu un acid ca o baza si cu o baza ca un acid.
Oxid de aluminiu: Al2O3+3H2SO4=>Al2SO4+3H2O.
Al2O3+2NaOH=>2Na[Al(OH)4]

Acid
Definitia dupa Arrhenius: compus chimic, care formeaza in solutii apoase ioni de hidrogen cu sarcina pozitiva si ioni radical acid cu sarcina negativa, care se misca liber.
HNO₃ →H⁺+ NO₃^-, solutie de acid azotic.
Definitia dupa Brönsted: substanta (molecula sau ioni), care in interactiunea cu o baza(adesea o molecula de apa) cedeaza ioni de hidrogen (protoni) (donor de protoni).
HNO3+H2O→NO₃^- + H₃O⁺
NH₄⁺ + H₂O

NH₃ + H₃O⁺
^{Acid Baza}

^Sare
^{Compus chimic cu structura cristalina, alcatuit din ioni metalici sau ioni de amoniu cu sarcina pozitiva (cationi) si din ioni radical acid cu sarcina negativa (anioni).}

^{Numele hidroxizilor si al sarurilor sunt formate in general din :}
^{- numele cationului (metal sau amoniu)}
^{- valenta (numarul de oxidare) cationului metalic, indicata in cifre romane, trecuta in paranteze.}
^{- numele hidroxidului sau numele anionului.}

^{Hidroxizi, Fe(OH)3 hidroxid de fier (III) hidroxid feric}
^{Fe(OH)2 hidroxid de fier (II) hidroxid feros}
^{Saruri, CuSO4 sulfat de cupru (II) sulfat cupric.}

:o)

miercuri, 13 iunie 2012

Music

vineri, 27 ianuarie 2012

Principii şi metode de conservare